Mortesdorf / Motiş / Mártontelke

Satul si biserică fortificată
Motis se afla pe un afluent sud-estic al Tarnavei Mari, la confluenta a doua parauri ce au format paraul omonim. La momentul primei atestari documentare, tinutul se afla in proprietatea greavilor Talmesch, asadar era o comuna supusa comitatului Alba de Sus. Din secolul al XIV-lea pana la desfiintarea iobagiei, tinutul ramane in proprietate nobiliara. De-a lungul secolelor, Motis a avut din pricina terenurilor multe dispute cu localitatea invecinata, Valea Viilor. In 1635, principele Georg Rákóczy acorda motisenilor dreptul la jurisdictie si libera circulatie proprie. Deoarece localitatea nu se afla pe pamant craiesc, aceasta trebuia sa se supuna legilor maghiare. In 1846, parohul face cunoscut faptul ca slujba va fi tinuta doua duminici in limba germana culta si numai in cea de-a treia in dialectul sasesc. In anul 1850, statisticile demografice inregistreaza 734 locuitori, in 1930 erau 947 (dintre care 790 germani und 121 romani).

Biserică fortificată
In centru se afla biserica evanghelica, o biserica-hala fara turn cu cor integrat din secolul al XIV-lea. In secolul al XVI-lea a fost ridicat in jurul bisericii un zid de aparare trinunghiular dispus aproape in perimetru. S-au pastrat trei turnuri de aparare exterioare. O portiune din zidul de incinta de sud a fost luata pentru construirea vechii primarii in 1845 si a scolii in 1875.

Biserica evanghelica
De se intra inauntrul bisericii prin porticul de vest, se vede naosul cu acoperis plat din 1766 cu galeriile sale circulare, pe partea de nord aflandu-se dispusa deasupra inca una. Acestea au fost instalate intre 1819-1830 pentru a extinde spatiul interior. Orga de pe galeria de vest a fost realizata de motiseanul Michael Groß.

Altarul
Corul pastreaza bolta sa in cruce initiala. Altarul- scrin prezinta perechi de coloane cu capiteluri corintice care incadreaza tabloul central ce infatiseaza o Rastignire. Perechile de coloane formeaza cate o nisa pentru statuete dintre care s-a pastrat numai cea a lui Petru. Sub fleuronul cu ochiul lui Dumnezeu se afla un medalion cu Inaltarea. Sculpturile au fost realizate sub indrumarea arhitectului Petersburger, tabloul central a fost pictat de Stefani si Josef Valepagi.

Clopotnita
Turnul defensiv de vest a fost inaltat cu un etaj in 1835. Etajul superior adapostea clopotele si ceasul din turn. Acesta a fost facut in 1827 de motiseanul Michael Groß.

.
Text: M. Rill, Fotos: G. Gerster, M. Rill, A. Kloos